„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.“
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul
Primele cuvinte al rugăciunii Sfântului Efrem Sirul („Doamne şi Stăpânul vieţii mele...“) se regăsesc în Sfânta Scriptură în cartea „Înţelepciunea lui Isus Sirah“, capitolul 23 („Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele...“, versetele 1 şi 4), şi ele exprimă lămurit că „unicul subiect activ“ care are putinţa de a ne feri de patimi şi de a ne acorda harul Său este Dumnezeu, „Domnul şi Stăpânul vieţii noastre“. Această invocaţie nu anulează nici pe departe rolul de conlucrare al voinţei libere a omului, ci mai degrabă scoate în evidenţă faptul că adevărata viaţă duhovnicească are nevoie încă de la începutul ei de „alipirea intimă a voinţei umane de voinţa divină“. Relaţia cu „Domnul şi Stăpânul vieţii“ nu este deci una de aservire, de sclavie, ci de liberă încredere. Cu alte cuvinte, El este „Stăpânul vieţii noastre“ pentru că El îi este izvorul, pentru că nu contenim s-o primim de la El, pentru că El este Cel Care dă, şi dă iarăşi, din belşug, un viitor înnoit: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti...“ (Ioan 5, 14). Dumnezeu nu ne este străin („Dumnezeu este mai intim decât mie însumi“, avea să spună Fericitul Augustin), ci ne aduce la fiinţă prin voinţa Sa, ne însufleţeşte trupul de lut cu suflare dumnezeiască, ne cheamă şi aşteaptă răspuns de la noi. Am putea spune că, prin întrupare, El devine „Stăpânul vieţii noastre“, Cel Care îi dă sens mai ales atunci când credem că L-am pierdut. Totuşi, Fiul întrupat, Care Se naşte într-un staul, Se lasă omorât de libertatea noastră crudă, înviază şi Se revelează doar acelora care-L iubesc. Imaginea „Stăpânului răstignit“ (în iconografie, „elkomenos“-ul bizantin) este uluitoare: deşi răstignit, El rămâne „Stăpânul vieţii“ („Deşi Te-au văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu…“, unul din troparele Prohodului). De altfel, măreţia „Împăratului răstignit“ „trădează“ sublimul în Hristos, faptul că S-a făcut Slujitorul nostru: „Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele…“ (Ioan 13, 13-14).
sursa: http://ziarullumina.ro/calendarul-zilei/cantarile-ortodoxiei-rugaciunea-sfantului-efrem-sirul-vii
