https://gerica1010.wordpress.com/2015/05/11/si-daca-va-fi-prigoana-cum-sa-rezistam-parinte-pai-rezistam-uite-asa/
Noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, … să nu ne batjocorim, într-un cuvânt”.
” – Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?
– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o biserică, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o biserică sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.
– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?
– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.
Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.
– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?
– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.
– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?
– Pune mâna pe Biblie, ia vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştită, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.
– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…
– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.
– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?
– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.
(Extras din convorbirile cu parintele Justin Parvu publicate in noul numar, 2/2008 al revistei ATITUDINI)
Părintele Nil Efrim: DESPRE CUM SĂ NE PREGĂTIM ÎN VEDEREA VREMII PRIGOANEI LUI ANTIHRIST
Mai întâi de toate să ne obişnuim şi să ne împăcăm cu toate MĂRTURIILE ŞI ADEVĂRURILE DUHOVNICEŞTI DESPRE VENIREA VREMII DE PRIGOANĂ A LUI ANTIHRIST:
1. CĂ TREBUIE SĂ VINĂ ANTIHRIST.
2. CĂ VA VENI, NIMIC ŞI NIMENI NU POATE OPRI VENIREA LUI.
3. CHIAR DE SE VORBEŞTE DESPRE AMÂNAREA VENIRII LUI, LUCRURILE NU SE SCHIMBĂ.
4. CĂ EL ARE LIBERTATEA ŞI DREPTUL DE VIAŢĂ ŞI DE MOARTE ASUPRA NOASTRĂ DOAR TRUPEŞTE.
5. CĂ TRUPUL NOSTRU ESTE MURITOR, DECI DE MOARTE NU PUTEM SCĂPA.
6. CĂ ÎNSUŞI SATANA – VICLEANUL FACE PROPAGANDĂ DE INTIMIDARE ŞI FALSĂ TEAMĂ, CĂ DE NU TE LEPEZI DE HRISTOS ŞI CRUCEA LUI VEI MURI DE FOAME.
7. CĂ DE ACEEA ZICE VICLEANUL MAMEI SĂ-I FIE MILĂ DE COPII.
8. DAR CE ESTE MÂNTUITOR, CUM SĂ MORI?
a) SĂ MORI CU STOMACUL PLIN, ÎN IAD SĂ AJUNGI?
b) SĂ MORI CU STOMACUL GOL, SĂ AJUNGI ATÂT DE UŞOR ÎN RAI, VEŞNIC?
CĂCI TOT VA TREBUI SĂ MURIM, ORI AZI, ORI MÂINE!
DAR NICI DESPRE FOAMETE NU ESTE AŞA CUM SE EXAGEREAZĂ, căci ştim şi sfaturile Sf. Părinţi, iată un exemplu:
Pr ARSENIE BOCA DE MULT NE ÎNVĂŢA SĂ MÂNCĂM CU LINGURIŢA.
Sf. Pr. PAISIE AGHIORITUL, ne sfătuişte să ne mulţumim cu un singur fel de mâncare.
Sf. Marcu Egipteanul a trăit 20 de ani cu mâl de argilă din apa sărată a mării.
Avem şi diferite fructe să facem provizii, exemplu: NUCI, alune, coarne, prune, uscate. Putem face rezerve de fasole boabe, linte, năut, hrişcă, bob, mazăre, chiar mazăre furajeră putem găti – se aruncă prima apă – eu m-am hrănit cu ea. Au fost sfinţi care au trăit numai cu fiertură de buruieni. Dar aţi uitat Evanghelia care spune că: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu orice Cuvânt al lui Dumnezeu”, adică Rugăciuni. Oare ne va lăsa Dumnezeu pe noi, fiii Lui, rămaşi la sfârşit credincioşi Lui, să murim chiar de foame? Nicidecum. Fraţilor, cel mai important lucru este să ne întărim în credinţă şi în încrederea în Dumnezeu, mai întâi de toate sa-L purtăm pe El în inimă. Că ce zice El în Evanghelie şi în Pslami „Aruncă grija ta spre Domnul şi El te va hrăni”. Au fost cu adevărat şi sfinţi care primeau hrană din Cer. Deci primul lucru este să îndepărtăm gândul şi teama că vom muri de foame, dacă nu ne vom lepăda de HRISTOS şi de Cruce. Să nu uităm nici o clipă că din cauză că se va apropia sfârşitul lui satana, el, vicleanul, ne dă acest război psihologic, o stare de psihoză în familie şi în obşte ca noi înşine, de teama psihologică de foame, să uităm de Dumnezeu, de Puterea Lui, de calitatea noastră de fii iubiţi ai Lui, să cădem în descurajare, în panică şi aşa treptat să cedăm stomacului şi lui satan, care ne-a sporit teama. Dar ia să ne gândim, oare omul, creaţie Divină cuvântătoare şi cugetătoare, cu o viaţă spirituală dominatoare peste pântece, se cuvine ca noi să cădem aşa de jos şi să trăim la nivelul stomacului??? Nu ne asemănăm noi atunci cu animalele rumegătoare? Dar unde este sufletul nostru şi Puterile lui şi Domnul HRISTOS cu Puterea Lui şi cum vom ajunge în Rai? Fraţilor, hai să ne înţelegem: noi am vrea să ajungem şi în Rai, şi cu stomacul plin şi fără nici o jertfă? Aşa ceva nu se poate.
Hai să intrăm în dialog cu conştiinţa noastră de creştini ortodocşi, următori ai lui HRISTOS, care S-a Jertfit pentru noi, oare degeaba şi-a vărsat Dumnezeu scumpul Său sânge Dumnezeiesc, a răbdat chinuri înfricoşătoare pentru noi, păcătoşii, ca să ne scape de moartea cea veşnică şi de Iad şi noi, păcătoşii, nici să răbdăm de foame, o vreme, nu acceptăm şi cădem în panică?
Dacă nu ne hotărâm şi nu ne pregătim să răbdăm la nevoie de foame, ei bine, atunci nici nu merităm să ne urce Domnul HRISTOS în Rai. Atunci ne merităm osânda veşnică.
Iată, în faţa noastră a tuturor ne stă un examen. El este cel mai mare şi cel mai important examen din viaţa noastră. De el va depinde destinul nostru cel veşnic. De aceea trebuie să trecem cu orice preţ acest examen şi nici măcar corigenţi să nu rămânem. Totul depinde numai şi numai de noi.
Să mai ştiţi fraţilor, că cine se va lepăda de HRISTOS şi de Sf. Lui Cruce şi va sluji lui Antihrist şi satana, va ajunge să îl mustre conştiinţa aşa de înfricoşător şi chinuitor, că nu va mai avea linişte nici zi, nici noapte, şi va ajunge ca un slăbănog, se va scârbi şi de mâncare şi de el însuşi şi cel mai grav, va şti că nu mai are scăpare şi se va sinucide şi aşa ajunge direct în Iad, fără nici o Judecată!
De aceea, vă îndemn eu, fraţilor, fiţi tari şi întăriţi pe cei slabi, ca împreună să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi aşa „pururea cu Domnul vom fi”, cum spune Sf. Ap. Pavel.
Capitol reprodus din cartea părintelui Nil Efrim “JURNAL DE BORD ACTUAL DE CĂLĂTORIE A ACESTEI VIEŢI VĂZUTĂ LA LUMINA ORTODOXIEI” Editura Kron-Art, Braşov 2009, pag. 290-293.
